Zile de trecut

Azi, s-a născut iubirea
ca într-un cîntec trist,
senin,
și ca din vis veni lucirea
acelui zâmbet ce m-a privit.

Eu, mai buștean cu firea
mea și mai firav cu dragostea,
lăsăi să piară-n gând
privirea și ochii ei
i-am admirat.

Dar, toate aceste mici cuvinte
ce le rostesc cu zel și
must,
sunt doar ce eu și o iubire
trăit-am azi într-un fragmet.

Ce este oare azi iubirea?
Mi-e farmec lin ca din apus,
sau doar un cîntec trist
de dus…?

Un cuvânt

Aș dori să le numesc
cuvinte,
dar sunt
mult mai mult de-atât…

Orice gând amar
ce vine
cu-n parfum
de violet, îmi spune.

Pacea ta mi-e fericire
și orice
rând de-aș
vrea să-l spun, îl uit.

Sunt pierdut pe a mea
luntre
și cu
pace, îmi rostesc dorul…

Să pășesc spre o altă
lume
unde totul
are rost și să numesc.