Cînt pustiu

Cîntec sur
se-aude în vară și
în răsărit de zi,
note sumbre
încet coboară,
străpungând un glas
pustiu.

Ochii săi privesc zurlii,
într-o liniște
uitată,
iar sonet ce cîntă
ulii
este-o umbră…
umbra serii.

Doar un vers și
cîntul sur
ca un val de
-iarăș viu-
face glasul
mai pustiu… .

De ce iubesc ?

Cineva spunea
odată,
că ea va fi frumoasă o singură
dată în viață.
Însă eu o privesc mereu
și mă gândesc
că,
inima mea e prea
mică să i-o pot oferi,
așa că,
îi aduc în fiecare zi câte o floare
să-i arăt cât pot iubi.

De ce o floare?
Doar o singură floare?

Pentru că ea este pentru mine
un plăcut mănunchi de petale,
iar fiecare floare are nevoie de
măcar o petală pentru a fi
frumoasă.