Nimic nu-i mai frumos

Nimic nu-i mai frumos
în lume,
decât iubirea și al ei mister…
când privești în depărtare
și vezi soarele cum
apleacă
toate florile în noapte,
cîntecul cioplit se scrie
dintr-un gând în dor,
de fericire.

Acel moment îți e pictat
și rima lui
e măiestrită…
însă ochii îți privesc
spre o clipă când petale
vor cădea pe pașii tăi.

Timpul este măsurat
și toate zielele ne
sunt scrise…
un mister dorit cu pace
se așează mai încet,
precum soarele apune
în acel colț de cer.

Ce rămâne de făcut…

Ce rămâne de făcut,
când viața ta se pierde
ca un gând ce e tăcut
de oglinda luminii eterne?

Doar rămâi așa cum ești
și privește în depărtare,
căci cu gândul poți să pășești
până dincolo zare.

Viața atunci îți va rămâne
ceea ce a fost cândva,
zarea tu o vei pătrunde
și-n etern atunci vei sta.

Primăvară

Trece valul de omăt
și când valul alb în zări
se pierde,
toată huma primăverii
își primește noua suflare
cu culori de violet.

Cele mai frumoase umbre
se ascund pe după nuci
stând pe bănci privind
spre drumuri,
unde frunzele se rup
de o rază care cade
printre norii cei tăcuți.

Pleacă glasul răgușit
în amurg de ierni târzii,
pasul și-l îndreaptă-n scrieri
de poeți, de pictori, sculptori…
valul cheamă cu un strigăt
susurul frumos de seară,
unde florile își dreg
pe petale doar culori.

Au rămas rimele scurte
și această zi senină
își așează razele albastre
printre rândurile pierdute,
ce au fost găsite-n astre,
cu o măiestrie rară.
Gândul de a fi cioplite
a scris versul pe o foaie
că din nou e primăvară.

Sub felinarul sumbru și tăcut

Sub felinarul sumbru și tăcut
cu pasul blând și gândul neștiut,
eu iarăși stau privind în nepătruns.

Rămâne liniștea, uitată
și frunza primăverii nepictată,
că dorul este toamna cea pustie.

Primesc al tău susur de iubire
și glasul îl ascult, cum mișcă toți stejarii,
scriind clipa că tu ai revenit.

O pace neștiută îmi cuprinde întreg rândul
și scrisul cade neted, precum se naște visul
că plopii tăi cu muguri împodobesc destinul.

Sub felinarul sumbru și tăcut
a poposit o frunză mai demult…
acum rămâne-un pictor să îți scrie versul.