Puține sunt

Sunt zile
când nori zâmbesc
și doar zile
când tu zâmbești.

Sunt momente
când timpul trece
și doar momente
când noi trăim.

Este timp și un moment
pentru un sărut
și tu.

Anunțuri

Natură moartă

Pe un deșert arid calcă pasul meu
și călcând onoarea îmbrățișez cu greu
cîntul din natură ce șuieră mereu.

Nu găsesc nici pace nici un alt strigoi,
totu-i ca o mare într-un mic pustiu,
totu-i o uitare și nu vreau să știu.

Hainele murdare le arunc pe jos
și pe nisipul neted scriu câteva rânduri
doar cu câțiva pași luați din multe gânduri.

Nu găsesc iubire nu găsesc avânt…
îmi pierd, pierindu-mi pașii și o găsesc plângând,
prin umbră ea se pierde și vine murmurând.

Nu știam

Nu știam că-n mine dorul, e un pas
o doar șchioapă,
nu știam…
Am uitat că-n mine omul
cel nătâng cu două aripi
își numără în bob
polenul.

Nu știam că ploaia îi udă
sau din nori un curcubeu
ca o floare el răsare,
nu știam…

Ce știam e că doar eu
pot zbura până la stele.
Dar când curcubeul negru
dintre astre-a răsărit,
pe pământ în câțiva picuri
pasul meu s-a dus tăcând.

Un suflet părăsit și uitat de pace

Un suflet părăsit și uitat de pace
privește înapoi și din gândul său răsar
multe amintiri.
Și în inimă-un scântei
acum e cât o mare.

Un gând pierdut în zare
și un nor plăpând acum,
se-ascunde printre umbre și din
umbră iese,
ștergând trecutul ei
cu-n gând de vreme-a ploaie.

Un suflet parasit și uitat
de pace,
astăzi e un gol
într-o inimă ce zace.