Prins

„Rănile pe care despărțirea le lasă, sunt amintirile.”

Prins în patima tăcerii
gândul meu întrece rândul și
cu lacrima iubirii,
eu străbat prin gânduri
rânduri.

Doar în timp
găsesc privirea ce a rupt
din mine răul
și în gând,
zace momentul
clipelor de despărțire.

Simt că n-am decât cuvinte
și o inimă de piatră,
prins în patima tăcerii
te găsesc precum o pată.

Printr-acolo

Nopțile se-adună toate
și-mpreasoară
în urma mea zâmbete de fericire,
iar când
umbrele apleacă o privire ca să vadă,
gândul lor parcă se-noadă
în lucire și amintire.

Eu rămân
ca om sărac și cu gândul printre stele
ca să număr
ce-a rămas din trecutul nopților negre.

Fragmente

Muzica răsună greu
prin troienele de iarnă și când eu
scriu pe zăpadă
luând notele de fier și punându-le pe-o tablă,
parcă-ncet, tot mai încet
vântul suflă,
vrând să piardă ce-a rămas, ieri
dintr-o creangă.

Ninge din apus spre seară
și tot cerul se îmbie-ntr-un văzduh de violet
și zăpadă și iubire,
lasă urme pe-o privire…

Cîntă crivățul de iarnă
și-n privirea mea lucire,
dintr-un fulg se varsă iară.

Inscris in concursul:”Nopti Magice in miez de iarna”
Un concurs sponsorizat de Luxurygifts.ro

Mă uita

Vedeam în privirea ta un ochi184521_524434947567783_377298805_n
udat de lacrimi înghețate
și din frig și ce a fost
al`tăieri și altă dată,
gândul meu a înțeles
că ai inima-nghețată.

Nu am vrut să te rănesc
și nici vorbele să-ți spun,
însă golul meu cărunt
și ecoul dintr-un gând
a sculptat pe piatra ta
doar un rând…

Îmi strâng mâinele pe piet
și încerc, încet să plâng…
ca s-ascult zgomotul dulce
al fulgilor domol căzând.

Iubesc o Românie

Iubesc o Romanie ce astăzi nu mai e.
Un teritoriu sumbru cu mulți români pe el
Așteptând o pace, un zâmbet aurit
Să amintescă o dată de vremuri ce-au trecut.

Sunt tineri mulți frumoși cu ochii înlăcrimați
De ce-a rămas acuma de steagul din Carpați!
Plâng dealurile Lipovei și văile se umplu
De dor adus de gândul: „Ce fost-am noi odată!”

Culorile drapelului de aur, ape limpezi si cer înflăcărat
Plutesc pe ochi de roman și dac adevărat.
Suntem români și una e patrie și casă
E România albă în prima zi de iarnă.

Iubim cu toți o mamă și gândul ne e una:
Ardeal, Moldova veche, Muntenia, Banatul
Cu Maramureș și Oltenia, Transilvania bogată,
Cântam un inm cu toții pentru România.

Ni-s munții precum cerbii ce beau din Marea Neagră,
Câmpiile îs veșted acum în zi de iarnă,
Podișul e uscat și toți țăranii cîntă,
Serbând o Românie, o patrie iubită!

Iubesc o Românie, căci alta lumea n-are
Cînt imn cu bucurie ș-un dor nepotolit,
În inimă, pe buze, în piețe de granit.

Felicitarea Romaniei!