Și o zi

Ce mai soare ce mai nori,
Azi acoperă ușor,
Ca s-ascundă acele stele
Ce străluce’ ele zboară
Către paradisul negru.

Dar cum trece ziua blândă,
Și cum pleacă ele…
Și cum zboară0n noapte,
Către-o liniște uitată
Tot așa mă duc și eu.

Ca străjer al zilei albe
Ca un hoț în noapte
Mă arunc pe aripi,
Înghițind din praful
Lacrimei amare.

Of, ce noapte și ce zi,
Stau aici arzând făclii…
Ducând vis în fum de astre
Aruncând gândul în zări
Stingând raza-mi cea albastră.

Înapoi pe drum

Îanpoi pe drum
Astupat de colb
Căutând prin scrum,
Prin pulbere de rob
Capătul de cale,
Sfârșindu-mi a mea jale.

Ca orb întunecat,
Ca o pasare crăiasă,
Ridic privirea spre înalt
Înalț gândul spre casă…
Jarul ei să-l sting
Lacrimă să prind.

Același drum
O altă jale,
Un drum, aceeași cale
Greu-mi surâd acum,
Aruncându-mă spre mare
A cerului uitare.

Caut

Mă caut printre stele
Nepuntincios și gol,
Și dau gândurilor mele
Speranță… și fior.

Mă-nalț mai sus de soare
Cu-n dor nepotolit,
Spre-a cerului uitare,
Cu suflet răvășit.

Doresc o alinare
O lacrimă albastră,
Un cîntec nou de jale
Să vină peste casă.

Sunt aici ducând
Izvor spre vale mare,
Și-un parfum luând,
În loc de alinare.

Mă caut printre astre
Din nou și iar mereu,
Și lacrimile-albastre
Sunt al nopții zeu.

Patru stele călătoare

Patru stele călătoare
Pe a cerului întins,
Trec ținându-se de mână
Hoinărind spre paradis.

Dulcea lume mult uitată,
Lumea lor, cea mai curată
Țărm ceresc și multe astre
Paradis uitat de lume.

Dintre patru călătoare
Trei rămân… și una moare,
C-a uitat ce dulce-i somnul
A uitat de noapte sfântă.

Printre stele călătoare,
Luna plină se ridică,
Dînd spre noi cu alb culoare
Colorându-ne adinsul.

Cu un zâmbet, larg pe față
Cu o rază blândă-n ceață…
Ei micuții torc ușor
Către cer urcînd nămol.

Două stele trecătoare
Trec acum pe l-al meu geam
Și cu-n zâmbet încruntat
Zgâri-u ceru-ntunecat.

Luna trece și cu o stea
Pe la pleoape aducând
Rază dulce, ușor călcând
Pe nisipul alb de nea.

Treci ușor lume adâncă,
Patru stele-n mare culcând,
Dar pe noi tot ne frământă
Liniștea și noaptea grea.

Două cuvinte

Vreau să spun două cuvinte
Și le numar ca să știu…
Le strig in gura mare
Aruncandu-le spre cer,
Implorand speranta.

Încă o noapte o să vină
Și un vis se va aprinde…
Ca o lacrimă să stingă
Diamantele s-alunge.

Scriu acum cu albă pană
Două randuri… un cuvânt…
Și îmi spun în șoaptă
Vorbe, lacrima aruncând.

Simt parfum de floare rară II

Simt parfum de floare rară
Cum din cer ea se coboară
Și-mi zâmbește dulce, dulce…
Adunănd cîteva stele
Să le aducă-n lumea noastră,
În răcoarea dimineții
Cu-n parfum de floare rară.

Frunze albe cenușind,
Ea aruncă peste noapte,
Colorând vale adîncă
Liniștind izvor albastru.
Cu petalele-i curate
Se înalță către zare.

Și-un parfum de floare rară,
Și-o petală ce amară,
Cad ușor spre dimineață
Peste roua cea târzie,
Ca s-aducă-n răsărit
Un blând soare…

Simt parfum de floare rară

Simt parfum de floare rară,
Cum se duce prin văzduh
Simt cum ziua cea mai dulce
După nori zburdă-n apus.

Stau și văd cum trei ciobani
Pe un plai uscat păscând,
Stau și văd cum a lor ochi
Spre văzduh e ațintit.

Și mă uit spre deal în sus
La copacul de pe mal,
Și mă uit cum ziua toată
A plecat cu noi spre-apus.

Simt parfum de floare rară
Cum coboară dintre astre,
Simt parfum și cum afără
Cerul plânge-n miez de vară.