Valurile mării

Cu ale tale brațe
mă-mpresori ușor
și rostești un cîntec
sublim, dintr-un fior.

Glasul tău se-nalță
sărutând trecutul
și ca într-un cîntec
pe-obraz mi-aduci sărutul.

O sfântă sărutare
și un moment trecut
mi-aduc în față cîntul
și versul cel pierdut.

Cu ale tale brațe
mă-mpresori ușor
și rostești un cîntec
pierdut, ca un fior.

Cu gând de alinare
și un moment se pierdut,
versul dintr-un cîntec
devine sărutare…

Anunțuri

O urmă de pas

Să pășesc pragul casei
atât eu îmi doresc,
să privesc ecoul care
prin el, eu te zăresc.

Să fac un pas spre înserare
și înc-un pas înspre napoi,
să strâng mult, cu dor, chipul care
mi-a zâmbit mie, un om.

Să pășesc pragul casei
atât eu îmi doresc acum…
să te văd măcar, fir de-a petalei
și să pășim în vânt pe-acelaș drum.

Orice poveste

Unele povești
se scriu fără cuvinte și
orice
lucru spus
s-au cioplit fără motive,
devine atunci un
gănd ascuns.

Pe rânduri negrăite
și tăblițe de cărbuni
se spun,
povești scrise
de iubire…

Și astfel de povești
se spun fără
cuvinte,
căci orice lucru
scris
din teamă de
iubire,
va rămâne ascuns,
ascuns de
fericire.

Unele povești
se scriu fără cuvinte
pe rânduri
negrăite
și cu teamă
ascuns.

Timp de un drum

Când te gândești
că timpul trece și tu
rămâi
așa,
bătrân,
te mai mai întrebi
de oare
este
un timp ca tu,
să mai rămâi?

În zile sunt toții anii tăi
și toate zilele
sunt ani,
un timp de stai,
de mai râmâi,
te pierzi pe-un drum
plini de fărâmi
și de tristeți
în anii tăi.

Pierdut ți-e gândul
și ți-e uitat,
întors din pace,
pe un drum,
te-ntorci străin,
perdut,
uitat.

Când te gândești
că timpul trece
și tu rămâi
doar un cuvânt,
atunci cioplești
și lași
uitat,
doar urme
pe un singur drum.