Anunțuri

Aș putea

Aș putea să scriu acum
aș putea…
Când în gând îmi vin pe rând
și cunosc din nou o floare,
dar de ce eu plâng și-mi căiesc
în ochi petale?

Aș putea din nou c-un vers
să umbresc a tale măini
aș putea…
Dar în mintea mea o floare
cu petale ruginii, spune azi
ce spunea ieri.

Prins în vraja dimineții
și în vis plăcut cu astre,
aș putea să mă trezesc
dar iar văd acele raze
ce în lacrimi se-oglindesc.

Tu luceafăr, eu nimic

Plin de pace și cuprins într-o
liniște amară,
teiul sur stă azi tăcând.
Brațele, pe zi ce trece
tot se rup și alte frunze
cad pe pietre, cad plângând.

Timpul stă și tot mai rece
versurile s-au făcut,
vântul cald și-o lună plină
astăzi mai citesc pe rânduri
slove de mult rostite.

„Sunt un mort, sunt un haihui…”

Și veghind la capul său
el și-apleacă dimineața
brațele de timp uitate,
mângâind pământul greu.

Ploi și astre pe-al său creștet
în amurgul violet se aprind
și apoi se sting,
iar ei plâng și plâng și eu.

„În al minții nor uitare te zăresc
te aud cîntând, și în fiecare floare
eu te simt cum dormi visând.”

Astăzi am o primăvară și o sărutare dulce

Astăzi am o primăvară și o sărutare dulce
am în suflet bucurie și pe față am un zâmbet.
E doar pace-n împrejur și pe foi o umbră mică
se îndoaie într-un rând.

Astăzi e o zi de vară și un munte săltăreț
stă pe capătul de stradă privind oamenii
și încet, îndrăznește și mă întrebă:
-Pân la cer, mai sus de lună, te îndrepți?

Vreau să spun că sunt sărac și în sărăcia mea
am găsit cu ochii calea care duce pân la cer,
dar la lună nu oprește.

Eu sunt cel ce are viață și pe buze un cîntec
dar cu mintea mea amară,
aș putea să luminez astă zi de primă-vară?