Persoana potrivită

Întâlnim oameni și oameni, care mai frumoși, care mai puțin frumoși. Mai cu mofturi unii, alții care îi detestă pe cei cu mofturi, dezvoltând în cele din urmă alte mofturi.

Mereu suntem în căutare de oameni și de o persoană. Întâlnim oameni, începem să interacționăm cu ei, cunoscându-le, vonvingerile ideile și concepțiile despre lucrurile care ne plac și pe care le detestăm. Mereu în căutare.

În persoana fiecărui om există un monstru, care e atât de urât, încât după ce ajungem să-l cunoaștem, ne îndrăgostim… de acest monstru. Este dragostea oarbă?

„Aștept să găsesc persoana potrivită și apoi voi avea o relație și o viață mult mai mai frumoasă.”

Omul este un expert la un un singur lucru, de aceea singurul lucru pe care-l va face, ca fi acela. Suntem atât de diferiți, încât din zece persoane care scriu aceeași literă pe o foaie, punându-le la un loc vom un cuvânt, sau poate chiar o propoziție.

Oamenii sunt oameni, din care fac și eu parte, iar ce aștept eu, așteaptă și ei și ce vreau eu, vor și ei. Iar cand eu voi găsi și ei vor găsi.

Nu cred că trebuie să  mai amintesc faptul că suntem ca un magnet cu un singur pol. Când ne placem ne atragem, când ne urâm, doar ne privim și poate mai târziu sigur ne vom atrage.

Vei ști când cel de lângă tine e persoana potrivită, acel expert ce ascunde un monstru, pe care îl iubești. Dragostea nu doare, iar cel apropiat ție nu te face să suferi.

 

„Dragostea suferă totul, acoperă totul, nădăjduiește totul și iartă… totul”  pentru persoana potrivită.

**I Corinteni cap. 13 vers. 4-7

Am ajuns să mă urăsc

Am ajuns să îmi urăsc
Și suflet și inimă și pace.
Am ajuns ca să urăsc și fața
Și tot ce am și tot ce spun.

Am ajuns ca să urăsc
Ochi și buzele pași ce duc,
Am ajuns la mila ploii
Să urăsc tot cei ceresc.

Sunt în capat, pe margine de mal
Și privesc să nu urăsc,
Dar cum ochi orbiți de ploaie,
Tot ce văd și tot ce prind, eu urăsc.