Prins

„Rănile pe care despărțirea le lasă, sunt amintirile.”

Prins în patima tăcerii
gândul meu întrece rândul și
cu lacrima iubirii,
eu străbat prin gânduri
rânduri.

Doar în timp
găsesc privirea ce a rupt
din mine răul
și în gând,
zace momentul
clipelor de despărțire.

Simt că n-am decât cuvinte
și o inimă de piatră,
prins în patima tăcerii
te găsesc precum o pată.

Reclame

Două cuvinte

Vreau să spun două cuvinte
Și le numar ca să știu…
Le strig in gura mare
Aruncandu-le spre cer,
Implorand speranta.

Încă o noapte o să vină
Și un vis se va aprinde…
Ca o lacrimă să stingă
Diamantele s-alunge.

Scriu acum cu albă pană
Două randuri… un cuvânt…
Și îmi spun în șoaptă
Vorbe, lacrima aruncând.

Două cuvinte

Pe-o margine de stâncă

Sunt acum privind

Valea cea adîncă

Și soarele zâmbind.

 

Mă uit la cerul `nalt

Și văd cum de doi nori

O rază de la soare

Ascunsă-i de fiori.

 

Un gând spre zare pleacă

Cu-n dor nepotolit,

Ar vrea ca să tot meargă,

Lumina l-a oprit.

 

Spre zarea cea senină

Mi-am ațintit privirea,

Aș vrea atît să țină

Timpul și lumina.

 

O liniște se lasă

Peste apusul meu,

Și valea cea adîncă,

Cuprinsă-i de un zeu.

 

Cu tunete și fulgere

Deschid spre dimineață,

Cu lacrimi și durere,

Ochi-mi fir de ață.

 

O stâncă se dărâmă

Și cade sugrumând,

Un suflet cât o mână

Ochi-mi închizând.

 

Inima îmi bate,

Cu gând la culmea `naltă,

Curcubeu ce luntre

Așează cale lată.

 

Aștept o-mbrățișare

Să vină aici poate,

Cu-o lacrimă se-aprinde

Ziua printre pleoape.