Misterul vieții

Pășim peste tăceri
și ochii se înoadă,
căci un simplu mister
rămâne o corvoadă.

Când viața-i cântărită
și noi suntem de fel,
rămâne un mister,
de ce trăim sub cer.

Doar toată zarea spune
ce-seamnă să trăiești,
să simți că-n tine bate
ecoul cel ceresc.

Tăcearea ți-e prieten
atunci când ești pierdut,
dar lasă-ți astăzi glasul
să fie un haiduc.

Ecoul ei să-l spuie
și întregul mister
va fi o simplă umbră
sub care stai și speri.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s