Parcă ieri trecu cu pasul

Îmi amintesc când am plecat
de acasă,
parcă ieri a fost…
florile stăteau pe masă
și zâmbetul era în prag,
mama îmi plângea pasul
și glasul ei îl auzeam,
cum se rostea cu-atâta drag.

Privesc smerit la acele clipe
și-mi amintesc
de vălul toamnei…
care cu susur ruginit
m-a dus departe de a mea casă
pe drumul ce nu-a fost pășit,
dar lacrimile mamei mele
fost toți pașii ce s-au scris.

În cîntul primăverii sure
în versul ei
sublim și trist…
acum îmi amintesc pierdut,
că toată strofa vremii trecute
s-a scris cu grija
mamei iubite.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s