Primăvară

Trece valul de omăt
și când valul alb în zări
se pierde,
toată huma primăverii
își primește noua suflare
cu culori de violet.

Cele mai frumoase umbre
se ascund pe după nuci
stând pe bănci privind
spre drumuri,
unde frunzele se rup
de o rază care cade
printre norii cei tăcuți.

Pleacă glasul răgușit
în amurg de ierni târzii,
pasul și-l îndreaptă-n scrieri
de poeți, de pictori, sculptori…
valul cheamă cu un strigăt
susurul frumos de seară,
unde florile își dreg
pe petale doar culori.

Au rămas rimele scurte
și această zi senină
își așează razele albastre
printre rândurile pierdute,
ce au fost găsite-n astre,
cu o măiestrie rară.
Gândul de a fi cioplite
a scris versul pe o foaie
că din nou e primăvară.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s