Sub felinarul sumbru și tăcut

Sub felinarul sumbru și tăcut
cu pasul blând și gândul neștiut,
eu iarăși stau privind în nepătruns.

Rămâne liniștea, uitată
și frunza primăverii nepictată,
că dorul este toamna cea pustie.

Primesc al tău susur de iubire
și glasul îl ascult, cum mișcă toți stejarii,
scriind clipa că tu ai revenit.

O pace neștiută îmi cuprinde întreg rândul
și scrisul cade neted, precum se naște visul
că plopii tăi cu muguri împodobesc destinul.

Sub felinarul sumbru și tăcut
a poposit o frunză mai demult…
acum rămâne-un pictor să îți scrie versul.

Anunțuri

3 răspunsuri la „Sub felinarul sumbru și tăcut

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s