Târziu, spre iarnă

Un tradafir pierduse odată o petală.Autumn-Leaf

Toamna se liniștise de acum, iar păsările
își aranjau penele, pregătindu-se de iarnă. Timpul lung al
vieții care ne amintește de început.

Pe grădina uscată și pământul ud,
această ultimă petală se așeză a poposi, peste
anul ce trecuse. Uscată și ruptă de câteva colțuri,
nu lăsă șuieratul târziu al toamneii să o ducă prea departe.
Stătu lângă umbra spinilor tociți
și încet, încet, adormea.

Toamna își luă desaga și plecă,
o dată cu ultima petală căzută. Parcă
primi un ghiont, să meargă și pe alte drumuri
și locuri. Privi puțin în urmă, peste meleagurile
arhaice și dezgolite ale timpului
și păși.

Cu ultimele ploi
plângea bătrâna toamnă și oful ei greoi
trecu peste petală acoperind-o printre flori.

Un trandafir pierduse o petală odată…

Anunțuri

2 răspunsuri la „Târziu, spre iarnă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s