Toamna din sufletul meu

Frunze duc încet
cântul lin de vară,
spre-amurgul inocent
colorat de toamnă.

Parfum de fericire
și ochi zglobii pace,
iubiri prinse de zgomot
și-o inimă ce bate.

În vers și rimă gri,
în dimineață rece
se duce gândul meu,
spre norul care trece.

La geam stătu bătrâna
cu ochii pleșuviți,
și lacrimi îi strâng mâna
udând toți câmpii.

Trecut de miezul nopții
și orice alinare,
e tomnă iar în umbra văii
și luna e un soare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s