Valurile mării

Cu ale tale brațe
mă-mpresori ușor
și rostești un cîntec
sublim, dintr-un fior.

Glasul tău se-nalță
sărutând trecutul
și ca într-un cîntec
pe-obraz mi-aduci sărutul.

O sfântă sărutare
și un moment trecut
mi-aduc în față cîntul
și versul cel pierdut.

Cu ale tale brațe
mă-mpresori ușor
și rostești un cîntec
pierdut, ca un fior.

Cu gând de alinare
și un moment se pierdut,
versul dintr-un cîntec
devine sărutare…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s