O urmă de pas

Să pășesc pragul casei
atât eu îmi doresc,
să privesc ecoul care
prin el, eu te zăresc.

Să fac un pas spre înserare
și înc-un pas înspre napoi,
să strâng mult, cu dor, chipul care
mi-a zâmbit mie, un om.

Să pășesc pragul casei
atât eu îmi doresc acum…
să te văd măcar, fir de-a petalei
și să pășim în vânt pe-acelaș drum.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s