Spre târziu

Pleacă spre târziu
pașii mei
ciopltiți în lemn
și în fiecare urmă
care a rămas.

Am uitat să strâng
cuvântul
care mișcă gând
precum vântul
mișcă un crâng.

Tot privesc și tot
nu uit,
însă-ncerc
să privesc și să
uit.

Dar,
pierdut mi-e gândul
când rostesc
cu ură,
că iubesc…
că eu iubesc
acele rânduri care
ce s-au scris
pe o coală de vis.

Pleacă spre târziu
pașii mei
ciopliți în piatră
trecând
peste luntrea
de lemn uscată.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s