Frumoasa mea, poveste

Frusețea e-n amurg
și în cîntecul de seară,
se-mpletește peste frunți
și zâmbește, să nu pară.

Ascultând cum râuri multe
rătăcesc spre infinit,
ea aude acel’ cuvinte
și zâmbind, de ele uită.

Glasul sumbru când o strigă
la un dans în violet,
nu ezită ca să spună
că-i culoare, prea încet.

Frumusețea nu se pierde
până înspre răsărit,
ea umbrise acea noapte
și zâmbi, precum dorit.

Ochii lor se tot doresc
de a fi îmbrățișați,
însă-n gând parcă plutesc
spre-un tărâm de frumuseți.

Frumusețea parcă uită
ce e dansul, ce-i violet
și în cîntec ea pierdută
le zâmbește, plecând încet.

Anunțuri

3 răspunsuri la „Frumoasa mea, poveste

  1. Ma iertati ca va deranjez,vin cu rugamintea la d-voastra sa publicati un articol umanitar despre copilul meu.Singura mea speranta sunteti d-voastra.Toate detaliile despre copilul meu le gasiti pe blogul umanitar:
    http://dorintilica.blogspot.ro/ .
    Va multumesc anticipat!
    Va rog frumos sa-mi dati un raspuns daca puteti publica articolul de care v-am rugat la adresa de e-mail tilicamariana@yahoo.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s