Natură moartă

Pe un deșert arid calcă pasul meu
și călcând onoarea îmbrățișez cu greu
cîntul din natură ce șuieră mereu.

Nu găsesc nici pace nici un alt strigoi,
totu-i ca o mare într-un mic pustiu,
totu-i o uitare și nu vreau să știu.

Hainele murdare le arunc pe jos
și pe nisipul neted scriu câteva rânduri
doar cu câțiva pași luați din multe gânduri.

Nu găsesc iubire nu găsesc avânt…
îmi pierd, pierindu-mi pașii și o găsesc plângând,
prin umbră ea se pierde și vine murmurând.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s