Nu știam

Nu știam că-n mine dorul, e un pas
o doar șchioapă,
nu știam…
Am uitat că-n mine omul
cel nătâng cu două aripi
își numără în bob
polenul.

Nu știam că ploaia îi udă
sau din nori un curcubeu
ca o floare el răsare,
nu știam…

Ce știam e că doar eu
pot zbura până la stele.
Dar când curcubeul negru
dintre astre-a răsărit,
pe pământ în câțiva picuri
pasul meu s-a dus tăcând.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s