Va fi

 

Într-o lume plină de flori și prințese și domnițe
cu mulți tineri fermecători,
într-o lume cu mult soare și cu zorii gălbenii,
iar amurgul când adoarme violet și roș ușor
noaptea neagră o preface.
Ca noi toți în cîntul lor amar de seară
să ne stingem și aprindem printre nori.
Ca atunci când dimineața va zâmbi din nou la geam
să tresar să spun măcar, o silabă-ncremenită.
Căci din zahăr și cenușă s-a născut privirea lor,
iară noi culcați și stând cu un ceas sub urechiușă
asteptăm să luam un pic, din amar și din dulceață.

Prind din lumea asta plină un pahar, venin și ceață…
Ochii lor sunt două stele, două ramuri pline apă
și mărgele, promoroacă.
Ochii mei sunt ca o stea ce stă până dimineață
să umbrească cerul senin,
căci în lume se nasc prinți și domnițe și prințese
și aș vrea măcar o clipă cerul blând să le șoptească
când iubirea se aprinde sus pe cer o stea se stinge.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s