Spre apus

– E tris cerul și parcă dă să pice peste mine. Ce ar face oare? M-ar strivi?
– Puțin.
– Puțin? Poate chiar mai mult. Dar..
– Știu!Totul e negru. Vântul bate și frunzele se scutură.
– Ce? Doar ele?
– Poate și noi. Amintiți la moarte să spun că..
– La moartea ta?
– Atunci, da! La moartea mea(…)
– Oare când va fi? Aștept cu nerăbdare să vie acea zi. Mai mult decât dorește ziua, iară să răsară.
– E doar zi.
– Poate. Dar ziua s-a terminat. Iar acum…
– E seară…
– Puțin a fost. Și nori și zi.
– Cu toții adormim. Doar eu, stau și mă înec în orizont.

Ochii scapără și soarele apune. Se lasă ușor pe băncuță aplecând capul.

– Ce zi…
– A fost. A trecut. Doar eu.
– Și această zi…
– Of. Amurg încețoșat! Unde sunt? Unde am rămas?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s