Domniță

Ce-ți pot spune ție, dulce domnișoară…
cu ochi de căprioară și buze de petale?
Ce am a-ți da și ție, un voinic venit
din țară, cu o traistă cu mâncare și un buzunar
cu trei arginți?

Tu, ești dulce domnișoară îmbrăcată-n catifea…
iară eu un patriot, încălțat în cizme vechi.
Un plugar cu mâine de fier, oțelit, neșfeluit,
un ficeor de om cu țarnă.

Printre oamenii din piețe treci cu ochii
facând loc, iar la crâșma de pe colț,
unde zac îmbărbătați, toți soldații, toți eroii,
cu un zâmbet alintat, setea lor s-a liniștit.

O prințesă dintre basme… trece pe alee-n piețe,
și în râu cum luna piere, pe străduțe ea se pierde.
Un parfum de scorțișoară purtat pe o petală,
zburdă-n piețe printre oameni.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s