Ființă

 

Te voi visa curând, ființă drag’ pictată
Cu lacrimi și tristeți, colorată,
Cu chin amar, dispreț, ce încântată
Adoarme pe-un pîlc de iarb’ uscată
Cu mainile sub ceafă, picioare-mpreunate,
Visează și tot doarme sub luna albă-verde,
La umbra unui nuc, o rază ce-i alene
Printre frunze, crengi cu stele,
Coboară visul ei, căzând din albe astre
Creștetu-i stropind cu praf din pulbere.

Se-nchină apoi noapte, cu ale sale lacrimi,
Ducând cât mai departe-n strângându-i,
Lumina dintre astre și doru-i potolind…
Un vânt din zare se ridică, cu brațele strângând
Pîlcuri sub toți nucii de frunze îngânând,
Că anotimpul veșted ce plânge în apus,
Să dea din a sa traistă, gândul ce s-a dus,
În pădurea ferecată și in noapte ce-a pătruns…
Cu picături haine, cu plânset ea a uns
Somnul nopții blînde și visul ce s-a scurs.

Anunțuri

Un răspuns la „Ființă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s