Păpușa cea urâtă

Era o zi ca toate celelalte. Nimic mai nou nimic mai vechi. Tot ce era, stătea în fața ochilor mei. Același sore, aceeași sonerie de dimineață. Nu e nimeni care să mă placă. Nu e zi care să-mi zâmbească.
În fiecare dimineață, ud cu două cu lacrimi praful de pe raft. O zi mai rea ca alta, nu am avut. Toate au fost la fel de rele.
Când m-a adus prima dată, eram într-o cutie frumoasă, cu flori pe margine și multe culori. Îmi amintesc de ziua aceea cu drag. Dar… mult doresc să mai vină una ca ea. A fost cea mai fericită zi din viața mea! Toată lumea ce intra în magazinul tânărului negustor, întâi treceau pe la mine, apoi mergeau ,ao departe la celelalte păpuși. Acum privesc du greu, spre uța de la intrare. Ori de cîte ori ea se deschide, clopoțelul îmi spune șoapte. Greu ajung aici,pe raftul plin de praf, unde sunt puse păpușile urâte. Acum a mai rămas doar una. Și e singură…
Cu orice zi, văd parcă tot mai puțin prin învelișul cutiei. Cea mai urâtă păpușă pe cel mai urât raft. Prăfuit și uitat. Se pare că bătrânul negustor a uitat de raftul meu.
Într-o zi am fost trezită de o lumină puternică. Era soarele cel luminos! Demult nu l-am mai văzut atât de zâmbitor. O zi diferită… Se pare că astăzi va fi o zi mai specială. Totul e mai clar și mai curat. Bătrânul negustor a curățat praful de pe raft. Și am alte doua prietene. La fel de urâte.
Urâțenia noastră e singurul lucru frumos pe care îl avem. Dar puțin praf nu strica. Să ne împodobească lacrimile și suferințele. Ce avem, de pe raft e al nostru.
-Bună ziua, bătrâne!
-Bună!
-Aș dori o păpușă pentru fiica mea.
-Alege una, tinere!
Se uită prin magazin, dar nu e nimic care să-i placă. Le zărește pe cele de sus.
-Cele de sus?
-Da! Ce-s cu ele?
-Cred că aș vrea una de acolo.
-Mă duc să-ți aduc din spate una.
Se duce în magazie și aduce o păpușă, dintr-o cutie de sub un raft.
-Poftim tinere!
-Da ambalaj nu are?
-Nu mai are! A trebuit să-l pun păpușii de acolo! De pe raft!
-Aha! E bine și așa. Am să o pun eu într-o pungă.

-Și a plecat și ultima. Tu ai mai rămas…
-Ce vrei să spui clopoțelule?
-Ultima dintre surorile tale, a plecat astăzi. Ai mai rămas doar tu.
-Eu nu am surori!
-Nu ai! Dar ai avut multe.
-Și unde au stat pînă acum?
-Undeva prin spate. Cine știe pe unde au zăcut. Doar tu ai stat pe raftul de sus.
-Cel plin de praf!
-Praf?! Pe rafturi nu a fost nici o dată praf. În fiecare dimineață era șters de bătrânul negustor. Acela este raftul lui preferat. Cele mai frumoase păpușii au stau acolo.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s