Noapte în pustiu

Pustiu, în capăt de cărare
Lângă verde deșertare,
Stau privind cum soare dulce
Dup-a codrului aripi se duce.

Închin privirea spre țărîna
Ce prăfuitu-mia călcarea,
Și gândul apleacă zarea
Și el e praf în lungă-i calea.

Peste câmp ce verde-ntinde,
Peste negura ce acum tot vine,
Cu privirea culegând…
Mari speranțe… poate aducând…

Dar o dată pe-serate
Noaptea vine și nu poate…
Ochi-mi slabi se-nchid ușor
Doru-n lumea-i visului rătăcitor.

Hoinărște-n lumea toată,
Tot ce vede-s lucruri deșarte
Speriat de vraja lor,
Mă trezește-n miezul nopților.

Doru-i dulce și amar…
Gîndu-mi zboară peste hotar
Să găsesc din nou privirea
Zâmbetul și amintirea.

Chinuit de noaptea grea
Somnul meu e ars de lună,
Ce privește zâmbitoare
Dându-mi din a sa licoare.

Până înspre dimineață,
Eu și cerul cel de gheață
Ne-ncălzim cu vorbe acre
Și cu dorul dintre astre.

Soarele ușor încep` să vie
Dup-a codrului umbrire,
Luminând valea adâncă,
Genunchind speranța-mi frântă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s