La capăt

Pe-o margine de lume

Sunt acum privind

Spre o `naltă culme

Cu luna răsărind.

 

Merg încet în vale,

Privesc spre josul ei

Cu-n gând de așteptare,

Să văd zâmbetul ei.

 

Cu drag privesc spre zarea

De stele-mpodobită,

O clipă-n loc suflarea

Oprește gândul meu.

 

Ar vrea ca să tot meargă,

Spre locuri minunate

La mine să aducă

Momente ce-s uitate.

 

Uitate de un dor

Ce ușor se stinge

Lăsând în urm` fior

Ce ușor se-aprinde.

 

Un fior din zări senine…

Lacrimi, teamă și durere,

Ce în suflet îmi aprinde

Cu dragoste tăcere.

 

Liniște din nou aici…

În miez senin de noapte,

O stea cade licurici

Spunăndu-mi cîte` șoapte.

 

„Se poate a uita…”

Stingându-se zâmbind.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s