Două cuvinte

Pe-o margine de stâncă

Sunt acum privind

Valea cea adîncă

Și soarele zâmbind.

 

Mă uit la cerul `nalt

Și văd cum de doi nori

O rază de la soare

Ascunsă-i de fiori.

 

Un gând spre zare pleacă

Cu-n dor nepotolit,

Ar vrea ca să tot meargă,

Lumina l-a oprit.

 

Spre zarea cea senină

Mi-am ațintit privirea,

Aș vrea atît să țină

Timpul și lumina.

 

O liniște se lasă

Peste apusul meu,

Și valea cea adîncă,

Cuprinsă-i de un zeu.

 

Cu tunete și fulgere

Deschid spre dimineață,

Cu lacrimi și durere,

Ochi-mi fir de ață.

 

O stâncă se dărâmă

Și cade sugrumând,

Un suflet cât o mână

Ochi-mi închizând.

 

Inima îmi bate,

Cu gând la culmea `naltă,

Curcubeu ce luntre

Așează cale lată.

 

Aștept o-mbrățișare

Să vină aici poate,

Cu-o lacrimă se-aprinde

Ziua printre pleoape.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s