Ochi de Ciuleandra

partea II

Dar câte și câte gânduri, clipe ce se scurgeau prin fața lui, făceau ca mintea să îi devină un cinematograf. Privea spre un ecran mare alb, găurit, cum filmul vieții sale se derula.

Au fost clipe și clipe, mici frumuseți trăite, undeva într-o lume a infinitului. Și de ce?

Am stat atât timp, am iubit dar nu am cunoscut ce se ascunde în spatele vorbelor ei, ce gândea când spunea că încă mă mai iubește.

Stătea pe canapea bând vin alb și se gândea la ce a avut și ce are acum. Se uită înspre patul unde fiecare noapte, de până atunci, era o desfătare. Patul era gol, camera și toată casa era goală. Simțea cum un curent făcea ca inima să-i bată.

A crezut că viața îi va rezerva un timp plin de fericire alături de soția lui. Se tot gândea la acele timpuri, care acum nu mai erau nici amintire nici istorie. Devenise noul prezent. Demult, o lacrimă nu a mai umezit obrazul său, dar cum poți lupta?

Era pe marginea… Se simțea cuprins și… Tot ce vedea parcă… Nu era nimic.

„Sper ca într-o zi să pot privi din nou și să …” Își spunea Ștefan. Ce se petrecea în mintea lui, în sufletul său și tot ce era în preajma lui nu avea cum să fie adevărat, dar sticla goală și paharul plin, arătau că el era acolo.

A mers în camera lui și s-a culcat. În următoarea clipă a adormit.

Dimineața se arătă frumoasă. Soarele cocea cerul, iar lumina sa umplea toată camera lui Ștefan. Fu trezit de o rază de soare, care bătea spre fața sa.

Lumina puternică și starea sa, făceau ca timpul să pară rupt dintr-un basm. Parcă totul în jurul său încetinea, nici ceasul nu mai bătea timpul. Însă cu mintea si sufletul înregistra fiecare secundă care trecea. Cu greu, dar trecea.

Ziua a fost cât de reușită se putea. Afacerile mergeau din ce în ce mai bine, iar banii săi începeau să fie vânați de diferiți competitori. După ce a terminat de negociat și convins fiecare asociat și posibil client, după o zi mare pentru el, spre seară a poposit pentru câteva minute în obisnuita cafenea. Stătea și privea.

Dintr-o dată, vede cum în cafenea intră, o cunoscută. Foarte grăbită cere o cafea, după care pleacă. Ștefan tresări când o văzu, dar nu era ea. Aștepta să vadă dacă astăzi va trece iarăți pe acolo, fata cu ochi dulci. Se tot gândea la ochii ei și simțea cum o răcoreală se lăsa peste el. Era deja târziu și oboseala se lăsă peste el. A plecat acasă.

Întoarse capul și o văzu. Întinse mâna și o apucă. Dar ea fugi. Afară ploua ușor. Alerga după ea prin ploaie, atent să nu-și murdăreasca pantofii. Se depărta din calea lui. Un val negru îi acoperi privirea. Încerca din răsputeri să trecă, dar cu greu a reușit să ajungă dincolo. Ea nu mai era. Nici stânga nici dreapta.

Somnul dulce devenise un lux pentru el de acum. De două zile același vis, aceleași întâmplări. Cea de lângă el era din ce în ce mai nemulțumită de prestațiile lui Ștefan. Un corp frumos, și o privire ademenitoare. Era copleșit. Se gândi că ar trebui să o găsească pe acestă fată. Să vorbească cu ea. Să afle cine e.

Nu timpul era cel care sta în loc, ci gândurile și frământările, făcea vremea să rămână fără nori. Puterile îi erau din ce în ce mai slabe, dar nu erau la capăt. Greul începea să apese pe umerii săi, dar nu îl dobora.

S-a gândit că ar trebui să se întâlnească cu ea și să vorbească. A căuta-o. Dar și-a dat seama că tot ce știa despre ea era doar statura ei. Nici un nume nimic. Simțeam cum, căutarea lui va fi în zadar.

Noaptea s-a tot gândit și meditat. Nu a putut dormi. A stat toată noaptea la balcon. Privind spre stradă a vazut o siluetă. I s-a părut…

Trecea ușor admirând frumusețea nopții liniștite. Știa că Ștefan,într-o zi o va căuta.

În următoarea zi, așa cum era obișnuit, Ștefan servea cafeaua de dimineață la cafenea. Privind prin geam, a vazut peste stradă un chip cunoscut. A alergat până acolo a prins-o de mână și a tras-o uțor spre el. Când l-a văzut s-a bucurat. Chipul îi radia, iar ochii străluceau puternic.A încercat să ascundă bucuria ei, însă lumina nu putea fi stinsă.

A invitat-o la o cafea. A acceptat deși avea altele de făcut. Simpla ceașcă de cafea s-a făcut prânz apoi o plimbare pe stradă.

S-a tot gândit la ea și tot căuta metode prin care să se apropie de ea mai mult. Așa că s-a hotărât să facă totul ca la carte. Prima dată i-a făcut o vizită la servici. Apoi i-a trimis flori acasă și la servici. Toate fetele din jur începeau să fie invidioase pe ea. Și nu doar pentru că el îi aducea zilnic un zâmbet, era și situația lui financiară. Masa de prânz servită într-un restaurant de cinci stele, e ceva.

Toate aceste lucruri erau notate și bine aranjate de către Ștefan. Urma doar să stabilească o zi în care să se întâlnească cu părinții ei. Dar acest lucru nu a mers prea bine pentru Ștefan. Într-o seară pe când se gândea să-i propună acest lucru, ea i-a spus că nu banii și cadourile scumpe, aduc fericirea.

„Iubirea nu înseamnă bani, iubirea înseamnă sacrificiu, iar sacrificiul înseamnă că iubești.”

S-a tot gândit la cele spuse de ochii dulci, la care se tot gândea din în ce în ce mai des. Ea s-a oferit să-l ajute, dar el se pare că se ajuta singur. A reliazat că viața în doi e mai frumoasă. Dar cum?

Au trecut ani și zile s-au scurs de ultima dată. Acel trup fără suflet, era de acum plecat. Nu mai avea pe nimeni, care să-i fie acolo.

Stăpâna ochilor, se tot gândea el. Sufletul lui era mohorât și plin de goliciune. Nu primeam nimic, nu dădea nimic. Ea nu putea face așa ceva.

Cum aș putea să iubesc din nou? Ultima oară, iubirea mi-a surăs ușor apoi m-a trântit la pământ, fără milă. Ce am acum să dau aceste ființe?

După frământări, după gâduri și priviri, fetița-femeie, mai avea o șansă de oferit. A mers la balconul lui, unde deseori, Ștefan uita de necazurile și problemela sale, înecându-le într-o sticlă și câteva fumuri. De această dată, Ștefan era mai lucid cum nu mai fusese de mult timp. Când a văzut-o a coborât într-o clipeală.

Stăpâna ochilor îl privea și nu-i spunea nimic. Se uita în ochii lui. El, parcă cuprins de o vrajă, a rămas nemișcat pentru câteva momente. Timpul a rămas în loc, natura privea, luna lumina, iar o stea a căzut ușor, plutind prin aerul căldicel de seară. Atât a ținut momentul dăruit de stăpâna ochilor unui suflet răvășit.

Am iubit, dar am uitat. Am uitat ce eram. Dar știu ce sunt..

De atunci, aici și acum simt.

Anunțuri

2 răspunsuri la „Ochi de Ciuleandra

  1. Hei, dar ce surpriza placuta imi aduce duminca asta calda si frumoasa! Felicitari pentru text, m-ai surprins placut, Ciuleandra ta e deopotriva sensibila si inaltatoare. Imi place cum simti, cum expui sentimente atat de puternice si contradictorii…
    Bun venit in lista mea de prieteni, m-ai convins sa vin sa te mai citesc… Spor si inspiratie!

    • Ma bucur foarte mult ca ti a placut continuarea scrisa de mine. Multumesc inca o data ca ma i lasat sa scriu. Mi a facut placere sa scriu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s